Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Studioul "Chopin" - Ora 11
KIYOSHI ASANO (pian) (Japonia)
Program:
Vasile Timiş (România) - Variaţiuni seriale
Toshimitsu Tanaka (Japonia) - Random Harvest vol.1 (1986) *
Dim Light
First Trip
Parade of Monks
Bravo Tadon!
Horaimoko
Serenade
Toru Takemitsu (Japonia) - Piano Pieces for Children (1979) *
Breeze
Clouds
Romance for piano (1948~1949) *
Maki Ishii (Japonia) - Beyond a Distance for piano solo (1980 - op.41) *
Michio Mamiya (Japonia) - Piano Sonata No.3 "Spring" (1987) *
Kiyoshi Asano - pianist. S-a născut la Chiba, în Japonia. Studiile muzicale le-a început la şcoala elementară şi le-a continuat în liceu. Aceste şcoli erau afiliate la "Kunitachi Music College". Asano a devenit mai târziu licenţiat în artă al acestui colegiu. Cu recomandări din partea lui Leonard Bernstein şi Christoph Eschenbach, Kiyoshi Asano a plecat în Statele Unite unde şi-a continuat studiile cu Jacob Lateiner, la "Juilliard School" obţinând o nouă licenţă în muzică. Şi-a completat, totodată, studiile cu Eugene List, la "New York University" şi cu Peter Feuchtwanger la Londra. Revenind în Europa a urmat, în Germania, cursurile de la "Musikhochschule Heidelberg-Mannheim". După obţinerea licenţei pianistul japonez a predat la "Musikschule Kaiserslautern" timp de patru ani şi apoi la "Tanzakademie der Musikhochschule Heidelberg-Mannheim". În această perioadă, a concertat, ca solist, în Germania şi în Franţa. Interpretarea pe care a dat-o Concertului pentru pian de Schumann, cu "Schwaebisch Symphony Orchestra", a primit aprecieri elogioase în "Stuttgarter Zeitung". Întorcându-se în Japonia, Kioshi Asano a devenit profesor la "Tchaikovsky Memorial Tokyo Ballet" şi la "Saitama Junshin Girls College". În prezent este profesor la Hirosaki University şi, din 1997, "Visiting Distinguished Professor" la "University of Tennessee". Kiyoshi Asano a susţinut numeroase recitaluri şi concerte fie ca solist, fie cu ansambluri de muzică de cameră, în Statele Unite, Germania şi Japonia. În 1994 a fost distins cu Premiul "Aomori Art and Culture ". (Caietul-program al Festivalului "ÎNTÂLNIRILE MUZICII NOI, Brăila 1999)
VASILE TIMIŞ
Variaţiuni seriale pentru pian
Lucrarea prezintă opt Variaţiuni construite pe cele opt intervale muzicale. Tema la unison se bazează pe o serie ce se prezintă în trei variante. Variaţiunile de la secundă până la octavă apar fie neschimbate, fie inversate sau recurente. Ritmul şi dinamica Variaţiunilor sunt diferite şi variate ca atmosferă.
TOSHIMITSU TANAKA
Toshimitsu Tanaka
(n. 1930). S-a născut în Aomori-shi unde a absolvit şi Colegiul de muzică Kunitachi în 1957. A obţinut Premiul I cu lucrarea sa "Adagio and Allegro for Piano Quartet" la Concursul de muzică NHK/ Yomiuri în 1963. Predă la Colegiul de muzică Kunitachi din 1980 şi este profesor emerit din 1999."Random Harvest vol.1"
"Random Harvest vol.1", subintitulată "Teramachi 6 banchi", a fost compusă în 1986 iar prima audiţie a avut loc în 1992.
"Piano Pieces for Childrenhn" a fost compusă pentru programul TV "Lecţii de pian", destinat copiilor, la cererea lui Naozuki Inoue. "Romance for Piano" este dedicată lui Yasuji Kiyose de la care Takemitsu a primit lecţii de compoziţie.
MAKI ISHII
Maki Ishii
(1936-2003), după ce a studiat cu Akira Ifukube, a plecat în Germania pentru a studia cu Boris Blacher la Musikhochschule Berlin. A urmat şi Cursurile de vară de muzică contemporană din Darmstadt. În lucrările sale, Maki Ishii combină modernismul european cu muzica tradiţională japoneză."Beyond A Distance" pentru pian solo
"Beyond A Distance" pentru pian solo a fost compusă în 1980. În această lucrare, maniera europeană de compoziţie şi tehnicile pianistice sunt evidente ca de altfel şi influenţa muzicii tradiţionale japoneze.
MICHIO MAMIYA
Michio Mamiya
s-a născut în Hokkaido în 1929. A absolvit Universitatea de Arte din Tokyo. A fost prezent pe scenele muzicale ale Japoniei prin opere, lucrări camerale. Piesa "Compositions for Chore" arată, printre altele, dragostea sa pentru studiul etnomuzicologiei.Piano Sonata No. 3 "Spring"
Piano Sonata No. 3 "Spring" a fost compusă în 1987 la cererea pianistului Izumi Shimura. Titlul acestei lucrări face referire la primul nume al lui Izumi care înseamnă primăvara apelor.
Aula Palatului Cantacuzino - Ora 14
NICOLAE BELOIU - compozitor. Născut în 1927, la Ocniţa (Dâmboviţa), a studiat la Conservatorul din Bucureşti cu Leon Klepper, Theodor Rogalski şi Marţian Negrea, în paralel frecventând cursurile Facultăţii de Matematică (unde i-a avut ca profesori pe Dan Barbilian şi Gheorghe Vrânceanu) şi ale Institutului de Arhitectură (unde a studiat cu ilustrul cărturar de tip renascentist care era G. M. Cantacuzino). A fost profesor de orchestraţie la Universitatea de Muzică din Bucureşti. Laureat al Premiului Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor (1955, 1972, 1978, 1979, 1984, 1987, 1998), al Premiului "George Enescu" al Academiei Române (1978) şi al Marelui Premiul 'Reine Elisabeth de Belgique" (Bruxelles, 1969). S-a stins din viaţă la 20 martie 2003.
Conducerea muzicală: Alexandru Matei
Mihaela Despa, Adrian Tăbăcaru, Sorin Rotaru, Aly Stronji
Solişti: Viorica Vatamanu (actriţă), Andrei Cristian Theodoru (clarinet)
Andrei Cristian Theodoru
Andrei Cristian Theodoru - clarinet . S-a născut în anul 1978 în Bucureşti-România. Este absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti la clasa prof. Valeriu Bărbuceanu. De asemenea a urmat Cursuri de specializare la Braşov cu Petco Radev(1994) şi cu Aurelian Octav Popa(1995). Este câstigător al concursurilor Jeunesses Musicales (premiul I si premiul special - 2000), Chamber Music Aperto (premiul I - 2001) şi Paestum-Italia ( premiul III - 2003). Din anul 1999 este membru al formaţiei TRIO RO-HELVETICA împreună cu Daniel Theodoru (România) şi Daniel Zbinden(Elveţia). În urmă cu 10 ani a avut loc prima apariţie pe scena Sălii Radiodifuziunii Române, de atunci putând fi urmarit şi în ipostaza de solist alături de Orchestra Naţională Radio (al cărui membru este în prezent) interpretând Concertul în La major de W. A. Mozart şi Concertino de C. M. von Weber.
HALYNA OVCHARENKO
"INVOCATION OF RAIN" ("Invocaţia ploii") - pentru patru percutionişti şi voce autentică (1996)
Există câteva regiuni în Ucraina unde oamenii îşi amintesc inca de vechea traditie a invocarii ploii in verile secetoase, cand o "vaduva sfanta' era aruncata in rau, ca sacrificiu adus zeilor, pentru a primi in schimb ploaia. Lucrarea aminteste aceasta ceremonie ritualica din timpuri pre-crestine, textul fiind scris in limba ucrainiana chiar de compozitoare.
Lucrarea este scrisa la inceputul acestui an (2004) si propune analiza sonora a catorva dintre ipostazele Eului creionate in partitura. Eul poate fi trist sau vesel, melancolic sau dezlantuit, poate fi jucaus sau serios. Transformandu-se in functie de situatie, timbrele clarinetului (sau al clarinetului bass in sectiunea mediana) si ale instumentelor de percutie evolueaza fie separat fie completandu-se reciproc pentru a da nastere unor lumi sonore contrastante.
Nascut la Bucuresti in anul 1954, a absolvit ca sef de promotie pe tara Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti (1977) si Facultatea de Teologie a Universitatii din Bucuresti (1994). A urmat cursuri de specializare la Munchen (cu Sergiu Celibidache), Darmstadt, Weimar, Breukelen si Amsterdam. A fost bursier USIA (1982), laureat al Premiilor Academiei Romane (1982), UCMR (1980, 1982, 1989), precum si al Concursurilor Internationale de Compozitie de la Amsterdam (Premiul I Gaudeamus - 1977), Tours (1977), Evian (1978), Atena (ISCM-1979), Toledo (1980), Urbana-Illinois (1983), Trento (1984, 1994), Roma (1985), Bydgoszcz (1986), Hong Kong (ISCM-1988), Jihlava (19959, Karlsruhe (1996), Koln (1997), Newtown-Wales (1998), Birmingham-Alabama (1999). Este Comandor al Ordinului National Pentru Merit (2000).Doctor in Muzicologie (1994), este autor al tratatului "Musica Caelestis - anamorfoza Sacrului in arta sunetelor" (UNMB-2000) si al cursului universitar "Introducere in Computer Music". Este conferentiar la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti (Facultatea de Interpretare Muzicala, Catedra Muzica de Camera), membru in juriile internationale ale Concursurilor de Compozitie de la Trento (1985) si Pescara (1998), fondator si vicepresedinte al Asociatiei Romania-Belgia, membru titular al UCMR, al SABAM (Belgia) si al Fundatiei "Living Music" (SUA). Creatia sa componistica cuprinde trei opere - "Domnisoara Christina" (dupa Mircea Eliade), "Talaria" (dupa Etienne De Sadeleer) si "Le Martyre de Saint Claude Debussy" (pe un libret propriu, bazat pe corespondenta marelui muzician francez), sapte simfonii ("Umbre", "Via Lucis", Simfoniile Americane Nr.III si IV, "Arcuri in Timp", Simfonia Concertanta pentru violoncel si orchestra), piese simfonice ("Constelatii", "Turkish Bolero", s.a.), une Requiem dedicat Tinerilor Martiri ai Revolutiei Anticomuniste din 1989, un Oratoriu de Craciun, cantatele "Izvoare 2050", "Gloria Heroum Holocausti" si "Remember" (dupa un poem de Victor Barladeanu), lucrari concertante (Concerto GRIEGoriano pentru pian si orchestra), camerale, vocale, corale si electroacustice - parte din ele publicate la Bucuresti, New York, Munchen, Tours, Metz, Koln, Roma si Pescara si Palermo.Ca violoncelist, activeaza in duo-ul "Intermedia", alaturi de compozitoarea si pianista Liana Alexandra, impreuna cu care a organizat la Bucuresti mai multe manifestari de muzica contemporana, sub genericul "NUOVA MUSICA CONSONANTE - LIVING MUSIC FOUNDATION (SUA)".
"BATTUTA A 4"
Lucrarea "BATTUTA A 4" este dedicată redutabilului percuţionist şi profesor Alexandru Matei. (Şerban Nichifor)
RITMURI (2004)
RITMURI - pentru ansamblu de patru percuţionişti este realizat în cadrul programului "Mozart" (Anglia) de cercetare de muzică pentru computer. Lucrarea este construită prin suprapunerea mai multor variaţiuni timbrale şi ritmice, expuse sincron sau diacron. RITMURI este dedicată ansamblului GAME condus de eminentul Alexandru Matei. (Liana Alexandra)
Societatea Română de Radiodifuziune, Studioul "Mihail Jora" - Ora 19.15
Solist: Daniel Kientzy (saxofon) (Franţa)
Program:
Cristian Brâncuşi
Saxofonist. Licenţiat al Conservatoarelor din Paris (Premiul I pentru saxofon, Premiul I pentru muzică de cameră), din Limoges (Premiul I pentru saxofon, Premiul I pentru muzică de cameră, Premiul I de excelenţă), din Versailles (Diplomă pentru contrabas) şi al Universităţii Paris VIII (doctorat în estetică, ştiinţă şi tehnologie a artelor), a studiat şi a practicat ca profesionist nu numai saxofonul - în care este un maestru de necontestat -, ci şi chitara bas, viola da gamba, contrabasul, precum şi... cimpoiul, flautul drept şi alt instrument vechi: cromorna.
A fost distins cu Marele Premiu SACEM (Paris, 1982), cu Premiul revistei "Actualitatea muzicală" (1991), cu titlul de Cavaler al Artelor şi Literelor (Paris, 1992) şi a fost nominalizat pentru "Victoriile Muzicii" (Paris, 1993). A publicat o serie de lucrări teoretice: volumele Sunetele multiple la saxofoane (1981), Saxofonul (1987), Saxologie (1991), Arta saxofonului (1993) şi articolele "Faceţi loc interpreţilor"(1988), "Suflători şi modernitate" (1989), "Dimensiuni actuale ale virtuozităţii" (1990), "Saxofonul şi automultiplicarea" (1991). Discografia sa cuprinde peste 30 de LP-uri şi CD-uri, editate în Anglia, Belgia, Spania, Italia, România şi Franţa, cuprinzând peste 70 de lucrări din cele circa 250 pe care le-a prezentat în concertele susţinute în toată lumea, de la Atena la Buenos Aires, de la Tai Pei la Stockholm, de la Kiev la Managua, de la Lisabona la Mexico City, de la Havan la Hanoi şi de la Santiago de Chile la Hong-Kong. A realizat de asemenea emisiuni pentru radiodifuziunile şi televiziunile din Germania, Austria, Olanda, Belgia, Finlanda, Elveţia, Vietnam, Italia, Spania, Franţa, Portugalia, Iugoslavia, România, Polonia, Nicaragua, Ungaria, Cehia, Mexic, Argentina, Brazilia, Grecia ş.a. Artist internaţional, consacrat interpretării muzicii contemporane, în special cu mediu electronic, a dezvoltat pentru aceasta un stil cu totul nou de osmoză între instrumental şi electronică, atât pe planul tehnic cât şi pe acela conceptual şi expresiv. Este considerat drept "inventatorul" saxofonului contemporan, fiind singurul care domină întreaga familie a celor şapte saxofoane şi mai mult de trei sute de lucrări (concerte, opere de teatru muzical, lucrări multimedia, mixte etc.) fiind compuse pentru el. Îşi dedică de asemenea o parte a talentului său improvizaţiei, pentru care posedă un limbaj şi o creativitate cu totul personale.
LUCIAN MEŢIANU
Născut la 3 iunie 1937, are o dubla formatie, de muzician cu studii la Conservatorul din Bucuresti, avand ca maestri pe Tiberiu Olah, Paul Constantinescu, Zeno Vancea, Anatol Vieru, Myriam Marbe si de inginer, urmand cursulrile Facltatii de Electronica a Institutului Politehnic din Bucuresti. Pornind de la o muzica traditionala, Lucian Metianu a fost captivat treptat de un limbaj mai abstract, mai sintetic. Scrie doua Cvartete de coarde, doua Tablouri coregrafice, piesele Ergodica si Conexe. Intre 1967 si 1971 frecventeaza cursurile de specializare in muzica electronica din Germania la Koln, pe care le absolva cu lucrarea "Pythagoreis". Legaturile cu stiinta matematica nu au impietat asupra substantei poetice a muzicii lui Metianui si nici asupra paletei cromatice. A mai compus piese camerale precum: Evocare 1973, Evolutio 73 si Evolutio 74, Elogiu, distinsa in 1969 cu premiul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania, doua simfonii. In 1984 s-a stabilit in Elvetia unde este profesor de compozitie si creatorul unui laborator de muzica elesctronica la Conservatorul din Lausanne. A continuat să compună, dar si să scrie lucrări teoretice. Printre lucrările sale cele mai importante amintim Cvartetele Nr.4 si 5, Simfonia Brevis si Dialogue pentru flaut, pian si percutie.
Sinfonia N°3
Este o lucrare care a prins viata datorita unui paradox. Multa vreme nu am gasit nici o explicatie: cum o simpla celula cromatica care da sentimentul unui raspuns, poate pastra o directie ascendenta. Daca consideram ca în limbajul european raspunsul afirmativ urmeaza totdeauna linia descendenta, nu putem avea niciodata un raspuns cu o intonatie ascendenta. Aceasta regula s-a impus multa vreme si în constructia temelor din muzica occidentala,bazate pe jocul dintre un vector ascendent urmat în general de unul descendent (antecedent,precedent). Din acest punct de vedere pot considera aceasta lucrare ca o muzica clasica, de tip întrebare - raspuns. Discursul muzical este generat de o singura celula cromatica bazata pe trei durate cu valorile cantitative 1, 2 si 3 care joaca rolul de întrebare si de raspuns printr-o simpla permutare. (întrebare - 1, 2, 3 si raspuns - 3, 1, 2), pastrâd tot timpul un vector ascendent. Structura initiala, de o mare simplicitate,creaza prin suprapuneri succesive un mare grad de complexitate, non repetitiv si transformational. Rezultatul este o suma de multiple contradictii care se formeaza în evolutia structurii muzicale, dînd nastere unor tensiuni dramatice ce se compun si se descompun pe tot parcursul simfoniei. (Lucian Meţianu)
SAX-CONCERTO for saxophone(s) and orchestra (2004)
Un proiect componistic are de multe ori o traiectorie sinuoasă până să devină realitate sonoră intrinsecă. Se coagulează idei, se nasc strategii de dezvoltare sonoră sau, pur şi simplu, meditaţia îndelungă asupra datului sonor se prelungeşte nepermis de mult. Până într-o zi când toate aceste momente dubitative dispar şi muzica ia forma ideilor, desfăşurându-se fluent într-un opus cu propria sa configuraţie estetică şi expresivă. În cazul meu, SAX-CONCERTO, înseamnă resortul de atitudine componistică pe care mi l-a dat întâlnirea cu arta şi expresivitatea ieşite din comun ale lui Daniel Kientzy, un muzician care crede în valoarea expresiei artistice nedisimulate. Atunci când un astfel de solist intră în rezonanţă cu un dirijor de talia lui Cristian Brâncuşi pentru compozitor şansele de a fi înţeles sunt nelimitate Muzica aceasta le este de altfel dedicată. (Sorin Lerescu)
Pietas
De când s-a pus la îndoială existenţa lui Dumnezeu (vestindu-se chiar moartea Lui), lumea, se ştie, nu încetează să fie tragică, uneori poate şi grotescă. PIETAS se doreşte a fi o invitaţie deopotrivă la contemplaţie şi acţiune, la smerenie şi ecumenism. Secţiunile lucrării - Hillel yah, Mani rimadu, Norito,Hadis, Anthem, Dies irae, Heruvic - constituie, în definitiv, varii aspecte ale dialogului dintre om şi Divinitate, în timp ce ultima parte - Pts (forma contrasă de la Pietas) - scrutează de la mare altitudine şi cu accentuată viteză trecutul lucrării (şi implicit al unui consecvent homo religiosus), odată cu însaşi diversitatea posibilităţilor de transcendenţă a individului ori a colectivităţilor din vremurile noastre. Vremuri ce s-au confirmat a fi atât de contradictorii şi paradoxale. PIETAS, op.94 - pentru orchestră de cameră (2003) - proiectează un scenariu sonor polistilistic şi poliatitudinal, tangent la muzica de tip global. (Liviu Dănceanu)
RICHARD TSANG
Născut în Hong Kong, Richard Tsang este fondatorul şi preşedintele Uniunii Compozitorilor din Hong Kong şi din 2002 preşedintele ISCM, primul compozitor asiatic ce deţine această importantă funcţie. Tsang a fost, de asemenea, între 1990-1996, vicepreşedintele ISCM şi vicepreşedintele Ligii compozitorilor asiatici (ACL). El a fondat primul Festival al compozitorilor chinezi la Hong Kong în 1986 şi a fost organizatorul principal al ediţiilor ISCM World Music Days din anii 1988 şi 2002 din Hong Kong. Tsang a scris numeroase lucrări comandate de importante instituţii din ţară şi din străinătate. După o absenţă de patru ani de pe scenele muzicale din Hong Kong, timp în care a lucrat cu Class FM în Anglia şi totodată şi-a continuat studiul său şi creaţiile în domeniul compoziţiei, Tsang a revenit la Hong Kong în 1998. În prezent compune şi predă în Anglia şi în Hong Kong.
"In-Tune" - Scherzando pentru orchestră de coarde (2000)
Această scurtă lucrare constă de fapt într-o lungă şi continuă melodie, ce este portretizată în diferite coloraturi instrumentale. Contrapunctările ocazionale şi armonia trec pe planul secund al lucrării, servind de fapt la evidenţierea melodiei principale. Ideea unei astfel de structuri a apărut din întâlnirile pe care le-am avut cu muzica din regiunea Canton-ului, care este heterofonică în sensul că melodia principală este înfrumuseţată prin diferite mijloace pline de ingeniozitate. Nu încerc în această lucrare să copiez muzica din această parte a Chinei, mai ales că limbajul muzical folosit se apropie de cel contemporan, în care tonalitatea îşi pierde funcţionalitatea. "In-Tune" a fost comandată de către The Hong Kong Soloists şi the Leisure & Cultural Services Department. (Richard Tsang)
Caietul-Program al Festivalului SIMN 2004
RetroSearch is an open source project built by @garambo | Open a GitHub Issue
Search and Browse the WWW like it's 1997 | Search results from DuckDuckGo
HTML:
3.2
| Encoding:
UTF-8
| Version:
0.7.4
